Etalare a inteligentei, prin care nu se respecta principiile rationarii corecte, ci se introduc concluzii improbabile sub fatada unor argumente fictive. Este un termen cuprinzator pentru o intreaga serie de tehnici dubioase, inclusiv petitio principii, argumente circulare, echivocatie, erori formale si neformale, falsa profunzime si retorica.
Sofistii erau profesori in Grecia antica, despre care se presupune ca ii invatau pe discipoli cum sa castige disputele prin orice mijloace; se presupune ca erau mai interesati sa-i invete modalitati de a reusi in viata decat modalitati de descoperire a adevarului. Indiferent daca sofistii reali erau sau nu atat de lipsiti de scrupule cum s-a lasat sa se creada (poate fi un caz de eroare genetica), folosirea moderna a termenului "sofistica" este totdeauna peiorativa si, de obicei, sugereaza ca vorbitorul este un sarlatan care este constient de neajunsurile argumentelor sale.
Warburton, Nigel - "Cum sa gandim corect si eficient",
Editura Trei, 1996, pag.150-151
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu