Ipocrizie

A susţine ceva, dar a face altceva. Ipocrizia este acuzaţia îndreptată spre aceia care nu practică ceea ce propovăduiesc.
Ceea ce este de condamnat în legătură cu ipocrizia este, în parte, faptul că dezvăluie opiniile inconsistente ale ipocritului. Punctele de vedere exprimate de ipocriţi sunt în contradicţie cu convingerile implicite demonstrate de propriul lor comportament. O persoană care crede într-adevăr ceea ce propovăduieşte nu se comportă contrar convingerilor sale. Dar ipocriţii sunt insuportabili în special pentru faptul că, spre deosebire de oamenii care susţin păreri inconsistente fără să ştie, o caracteristică a lor este să le spună altora cum ar trebui să se poarte, în timp ce ei se sustrag de la principiile generale pe care le colportă.
Totuşi, ipocrizia nu dovedeşte în nici un caz faptul că predica ipocritului este falsă. Acuzaţia de ipocrizie este o formă de argument ad hominem şi poate fi irelevantă atunci când ceea ce ne interesează este adevărul sau importanţa unui principiu, mai degrabă decât caracterul ipocritului. Ceea ce nu face, totuşi, comunicarea cu ipocriţii mai plăcută.

Warburton, Nigel - "Cum să găndim corect şi eficient",
Editura Trei, 1996, pag.105-106