Formă de generalizare pripită comună şi în mod special agasantă, prin care cineva susţine o practică deloc atractivă pe temeiul că el i-a supravieţuit acesteia. Argumentul implicit este următorul:
Spuneţi că asemenea practici nu ar trebui permise pentru că sunt dăunătoare.
Eu am trecut prin asta şi n-am păţit nimic rău.
Prin urmare, nu aveţi temeiuri suficiente pentru a le condamna.
Totuşi, această formă de argument, în afară de faptul că se bazează pe o dovadă anecdotică şi generalizează pornind de la un singur caz, confundă obiecţia cu practica.
Acest mod de argumentare poate implica de asemenea gândirea deziderativă.
Warburton, Nigel - "Cum să gândim corect şi eficient",
Editura Trei, 1996, pag.125-126
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu