Întrebări puse doar pentru efectul lor, nu pentru a primi un răspuns. Uneori, cel ce pune întrebarea asumă că există un singur răspuns posibil pentru ea, caz în care întrebarea retorică funcţionează exact în acelaşi fel precum cuvintele persuasive. În această formă, întrebările retorice sunt doar substitute pentru enunţuri directe. "Cine s-ar putea îndoi că...?" şi "Ar vrea cineva să trăiască într-o lume în care...?" sunt în cele mai multe cazuri echivalente cu "Nimeni nu s-ar putea îndoi că..." şi "Nimeni n-ar vrea să trăiască într-o lume în care...". Folosirea acestui tip de întrebări este în mare măsură o chestiune de stil personal de a vorbi sau a scrie.
Totuşi, există altă formă a întrebărilor retorice care este folosită uneori pentru a evita prezentarea unui punct de vedere clar asupra problemei în discuţie. Este la fel de uşor şi, cu siguranţă, nefolositor să ridici un mare număr de întrebări aparent profunde pe aproape orice temă; dificilă şi importantă este găsirea răspunsurilor.
Warburton, Nigel - "Cum să gândim corect şi eficient",
Editura Trei, 1996, pag.113
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu