Aplicaţii în discursul politic românesc

«Referitor la declaraţiile lui Traian Băsescu privind faptul că oamenii politici şi-au făcut legi prin care să se protejeze în faţa acţiunii procurorilor, Vadim Tudor a atras atenţia preşedintelui că nu poate face astfel de aprecieri la adresa politicienilor în general pentru că nu toţi sunt corupţi. "L-aş sfătui pe Traian Băsescu să nu se lege la cap fără să-l doară şi să nu vorbească de funie în casa spânzuratului. Sau dacă vorbeşte să facă precizări clare, delimitate cu o excepţie: PRM. Sau dacă ştie corupţi la noi, sau oameni amestecaţi în afaceri ilegale să-mi spună. Să-mi dea dovezi şi îi dau eu afară. Eu nu am nevoie de hoţi la uşa mea. (...) Nu cred ce spune Băsescu. Nu are creditul moral să vorbească lucrurile astea.(…) ", a declarat Vadim Tudor. Preşedintele PRM a mai solicitat şefului statului să spună care îi este averea şi să compare câţi bani a avut înainte de 89.» http://www.amosnews.ro/Vadim_Tudor_L_as_sfatui_pe_Traian_Basescu_sa_nu_se_lege_la_cap_fara_sa_l_doara_si_sa_nu_vorbeasca_de_funie_in_casa_spanzuratului-239839


Declaraţia liderului PRM, Vadim Tudor, începe cu doua proverbe, ultimul dintre acestea, "…să nu vorbească de funie în casa spânzuratului" anticipând eroarea tu quoque. Întrucât Vadim sesizează generalizarea pripită a preşedintelui, îi cere acestuia să nu includă şi partidul său în rândul celor corupţi, sau să precizeze clar corupţii şi persoanele amestecate în afaceri ilegale din partidul PRM. Folosind un tip de argument al complicităţii la vinovăţie, liderul PRM comite eroarea tu quoque ("şi tu") atunci când spune despre Traian Băsescu că "nu are creditul moral să vorbească lucrurile astea". Cu alte cuvinte, în viziunea lui Vadim Tudor, preşedintele României nu îi poate acuza pe oamenii politici de corupţie şi, deci, nici pe oamenii din partidul PRM, căci şi el este vinovat de acelaşi lucru de care acuză, adică de corupţie.







«Sorin Oprescu are şanse foarte mici de a ajunge în turul doi la alegerile locale pentru Primăria Capitalei. O spun la unison foştii săi colegi de partid, Marian Vanghelie şi Mircea Geoană. Cei doi lideri social-democraţi cred că cele mai mari şanse de a ajunge în turul doi le au Vasile Blaga şi Cristian Diaconescu. "Oprescu nu ia mai mult de 10 la sută şi nu intră în turul doi. Să ne aducem aminte că Traian Băsescu a avut nevoie de susţinerea a două partide pentru a câştiga Capitala. Oprescu nu are şanse... astea sunt cuvinte de desene animate", consideră Marian Vanghelie. "Stă foarte bine în sondaje în rândul electoratului din mediul urban şi cu foarte multă muncă din partea staff-ului de campanie, Cristian Diaconescu poate intra fără probleme în turul doi", a declarat Mircea Geoană.» http://www.realitatea.net/video_300277_liderii-psd-cred-ca-oprescu-are-sanse-mici-sa-ajunga-in-turul-doi-la-alegerile-locale_187321.html


Atât Marian Vanghelie, cât şi Mircea Geoană comit erori în argumentarea declaraţiilor făcute. În primul caz, Marian Vanghelie se foloseşte de slaba analogie pentru a-şi susţine punctul de vedere. El compară campania electorală a lui Sorin Oprescu cu cea a lui Traian Băsescu, dorind să arate că primul nu are şanse de câştig, nefiind susţinut de două partide, aşa cum a fost Traian Băsescu când a câştigat alegerile pentru Capitală. Argumentarea lui Vanghelie poate părea, la prima vedere, o formă de raţionare absolut sigură, căci ambele campanii electorale au acelaşi lucru în comun: câştigarea alegerilor pentru Capitală. Cum Traian Băsescu a câştigat aceste alegeri la timpul său, lui Marian Vanghelie i se pare normal să-l folosească drept model pentru campania lui Sorin Oprescu. Dar faptul că Sorin Oprescu nu foloseşte aceleaşi mijloace ca Traian Băsescu nu o să ducă în mod sigur la concluzia lui Marian Vanghelie, că acesta "nu are şanse". Cu ajutorul programului Araucaria, am încercat să redau schema raţionamentului folosit de Marian Vanghelie în justificarea declaraţiei că Sorin Oprescu nu are şanse. În cel de-al doilea caz, Mircea Geoană comite eroarea "cercetările arată că…", atunci când declară despre Cristian Diaconescu că "stă foarte bine în sondaje în rândul electoratului din mediul urban". Folosindu-se de sondaje, Mircea Geoană încearcă sa-şi justifice afirmaţia conform căreia "Cristian Diaconescu poate intra fără probleme în turul doi". Este probabil ca Geoană sa fi convins o parte dintre urmăritorii discursului său prin apelarea la sondaje, deşi este extrem de vag să pretinzi că rezultatele unor sondaje arată ceva, dacă nu poţi să susţii acest lucru. Nu este specificat cine a întocmit acest sondaj, care au fost metodele folosite sau dacă aceste rezultate au fost confirmate de alţi cercetători în domeniu. Pentru că Mircea Geoană nu specifică nimic clar despre aceste sondaje, afirmaţia sa rămâne neîntemeiată şi, deci neconvingătoare.








«Fostul preşedinte Ion Iliescu a reacţionat la afirmaţiile făcute de Traian Băsescu la adresa sa, susţinând că şeful statului suferă de "o obsesie de-a dreptul maladivă". Traian Băsescu a declarat marţi la postul public de radio că Ion Iliescu este "specialist în lovituri de stat".
"Am mai avut din păcate o experienţă istorică cu un şef de stat care era obsedat de lovituri de stat. Şi ştim bine cum a terminat. Este vorba de Nicolae Ceauşescu. N-aş vrea ca domnul Băsescu să întindă coarda până acolo, să repete comportamentul acelui şef de stat", a declarat Ion Iliescu.
Preşedintele de onoare al PSD s-a referit şi la Revoluţia din 1989, afirmând că prin faptul că Băsescu îl numeşte "specialist în lovituri de stat", acesta jigneşte poporul român. "Ce lovituri de stat am dat eu? Revoluţia Română a fost un proces istoric, ea s-a încadrat într-un proces mai amplu. (...) Iar Revoluţia Română a fost opera poporului român, nu a fost o lovitură de stat", a spus Ion Iliescu. Numai oamenii care "nu au nimic în minte", care nu au pregătire politică elementară pot să facă asemenea confuzii, crede fostul şef de stat. "El jigneşte pur şi simplu un moment istoric şi un popor care a fost făuritorul acestui moment de schimbări radicale", a adăugat Iliescu.
Iliescu a negat totodată că ar fi negociat cu Tăriceanu suspendarea şefului statului, catalogând drept absurde afirmaţiile lui Traian Băsescu. "Nu înţeleg ce l-a apucat în campanie electorală să iasă cu altfel de atacuri", a precizat fostul preşedinte.» http://www.realitatea.net/video_300887_i--iliescu--basescu-jigneste-poporul-roman_187982.html


Prima eroare comisă de Ion Iliescu, în răspunsul la afirmaţia lui Traian Băsescu, este cea a proastei companii. Iliescu atacă punctul de vedere al preşedintelui spunând că frica acestuia faţă de loviturile de stat este asemănătoare cu cea a lui Ceauşescu. Considerându-l în mod evident un exemplu negativ, Iliescu se foloseşte de Ceauşescu pentru a evidenţia că frica de lovituri de stat a lui Băsescu este neîntemeiată, ca şi în cazul fostului preşedinte Ceauşescu, numind-o "obsesie de-a dreptul maladivă". Din declaraţia lui Iliescu reiese compararea comportamentului politic din prezent al actualului preşedinte cu cel al lui Ceauşescu, dar aceasta analogie nu are temei, deoarece singurele puncte comune între cele doua persoane comparate sunt teama de lovituri de stat şi funcţia de preşedinte.
Iliescu termină această slabă analogie cu argumentul pantei alunecoase, declarând "n-aş vrea ca domnul Băsescu să întindă coarda până acolo, să repete comportamentul acelui şef de stat". Cu alte cuvinte, faptul că Traian Băsescu a luat-o în aceeaşi direcţie ca şi Ceauşescu, temându-se de lovituri de stat, poate duce la acelaşi sfârşit tragic ca şi în cazul predecesorului său. Folosindu-se de această tactică, Iliescu încearcă să convingă că adoptarea unei temeri, aparent inofensive, poate duce la evenimente tragice.
Combinate, aceste erori întăresc, în aparenţă declaraţia lui Iliescu, care devine convingătoare, dar analizându-le, putem observa că spusele sale rămân nejustificate.

Pentru analiza celei de-a doua părţi a declaraţiei sale voi apela la un articol în care apar acuzaţiile preşedintelui Traian Băsescu, căci din prezentul articol nu putem înţelege decât că Iliescu a fost catalogat de preşedinte drept "specialist în lovituri de stat", dar trebuie să aflăm şi motivele acestei acuzaţii.
În data de 06.05.2008, site-ul Mediafax prezenta următoarea ştire, care stă la originea declaraţiei lui Ion Iliescu:




«Preşedintele Traian Băsescu a declarat, marţi, la RRA, că preşedintele de onoare al PSD Ion Iliescu este "specialist în lovituri de stat", susţinând că acesta a negociat cu premierul Călin Popescu Tăriceanu suspendarea sa din funcţie, care a avut loc în 19 aprilie 2007(…). "(…)domnul Tăriceanu a negociat cu PSD-ul, în mod deosebit cu Iliescu, două lucruri - PNL să voteze suspendarea preşedintelui şi să elimine PD de la guvernare şi, în schimb, i-a garantat susţinerea până la sfârşitul mandatului. A fost unul din obiectivele domnului Iliescu, de altfel specialist în lovituri de stat; ce s-a întâmplat în Parlament în 19 aprilie anul trecut a fost o lovitură de stat cu aspect democratic", a spus Băsescu.» http://www.mediafax.ro/politic/basescu-iliescu-specialist-in-lovituri-de-stat.html?1687;2613900

După citirea acestui articol, înţelegem la ce se referă Băsescu în acuzaţia sa; este vorba de complotarea lui Tăriceanu şi a lui Iliescu la suspendarea din 2007 a preşedintelui. Întorcându-ne la partea a doua din declaraţia lui Iliescu - "Ce lovituri de stat am dat eu? Revoluţia Română a fost un proces istoric, ea s-a încadrat într-un proces mai amplu. " –, observăm cum acesta încearcă să ocolească subiectul pus în discuţie de Băsescu, cel al complotului, prin introducerea unei piste false: Revoluţia Română. Această tactică poartă denumirea de "heringi roşii" şi este frecvent întâlnită în discursurile politicienilor. Revoluţia Română este un subiect irelevant pentru ceea ce este pus în discuţie, dar Iliescu se foloseşte de acest moment istoric pentru a atrage de partea sa susţinerea celor care au participat sau sunt de acord cu ceea ce s-a petrecut în decembrie 1989. Deşi Traian Băsescu nu foloseşte în acuzaţia sa Revoluţia Română, Ion Iliescu îşi continuă discursul pe aceeaşi pistă falsă pe care a deschis-o: "Iar Revoluţia Română a fost opera poporului român, nu a fost o lovitură de stat.(…)El jigneşte pur şi simplu un moment istoric şi un popor care a fost făuritorul acestui moment de schimbări radicale".
Ultima eroare comisă de Ion Iliescu este generalizarea pripită, căci el ajunge la falsa concluzie că Băsescu jigneşte "un moment istoric şi un popor care a fost făuritorul acestui moment de schimbări radicale".
Cu alte cuvinte, Iliescu scapă de acuzaţie prin introducerea unui "hering roşu", adică a unui subiect irelevant, cu ajutorul căruia ajunge la o generalizare pripită. Poporul român ajunge din spectator, implicat în discuţie, ba chiar mai rău, insultat. Din diagramă se observă clar, că acuzele pe care le aduce Traian Băsescu lui Ion Iliescu devin acuze pe care Traian Băsescu le aduce poporului român, deşi Băsescu nu foloseşte în discursul său Revoluţia Română sau poporul român. Aşadar, Băsescu nu-l mai poate insulta pe Iliescu, căci acest lucru ar duce la insultarea întregului popor român al cărui preşedinte este.

Rămânând la acelaşi subiect, îl voi introduce în analiză pe Adrian Năstase, care răspunde şi el la acuzaţia lui Băsescu.
Pe site-ul Antenei 3, în data de 09.05.2008, apare următoarea ştire :
«Invitat la Ştirea Zilei, cu Gabriela Vrânceanu Firea, preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, aduce noi acuze preşedintelui României, Traian Băsescu. Afirmaţiile făcute de şeful statului la postul public de radio, potrivit cărora Ion Iliescu ar fi "specialist în lovituri de stat" îl revoltă pe Năstase..(…) "Dacă domnul Iliescu a dat o lovitură de stat, unul dintre profitori a fost chiar Traian Băsescu, care a fost numit secretar de Stat în Ministerul Transporturilor", a declarat fostul prim-ministru. (…)» http://www.antena3.ro/Nastase-Daca-Iliescu-a-dat-o-lovitura-de-stat-unul-dintre-profitori-a-fost-Traian-Basescu_pol_49074_ext.html

Năstase apelează în argumentarea sa la "strategia consecinţelor absurde". El doreşte să arate că punctul de vedere al lui Traian Băsescu este fals sau cel puţin de nesusţinut, căci dacă ar fi adevărat ar conduce la consecinţa absurdă că Traian Băsescu se învinovăţeşte singur. Aşadar, dacă preşedintele Traian Băsescu doreşte să îşi susţină în continuare acuzaţia, trebuie să recunoască, mai întâi, implicarea sa. Această recunoaştere este numită de Nigel Warburton "înghiţirea găluştii".
Năstase îl împinge astfel pe Băsescu într-o "falsă dilemă": să-şi recunoască implicarea, menţinându-şi acuza sau să-şi retragă acuzaţia fără a se implica şi pe sine în această deconspirare.


«Preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, a declarat, miercuri, la Târgu Mureş, că strategia PSD pentru alegerile prezidenţiale de anul viitor va trebui construită astfel încât să nu mai existe un al doilea mandat al lui Traian Băsescu. Întrebat dacă viitorul candidat al PSD la Preşedinţia României se va numi Sorin Oprescu sau Adrian Năstase, fostul premier a spus că trebuie găsit cel mai bun candidat, care să asigure o victorie împotriva lui Traian Băsescu, întrucât actualul mandat al acestuia în fruntea statului este "deja suficient, e deja suprasuficient". "Ceea ce pot să spun, în nici un caz Băsescu. Strategia, după părerea mea trebuie construită în aşa fel încât să nu mai existe un al doilea mandat Traian Băsescu. Poate veţi considera că sunt subiectiv, dar am vorbit cu foarte multă lume în ţară, eu cred că un singur mandat e deja suficient, e deja suprasuficient. De aceea, cred că mai avem timp să gândim o soluţie, trebuie găsit cel mai bun candidat care să asigure o victorie împotriva lui Traian Băsescu", a mai spus Năstase.» http://www.mediafax.ro/politic/nastase-trebuie-gasit-cel-mai-bun-candidat-care-sa-asigure-o-victorie-impotriva-lui-basescu.html?1687;2634253


Adrian Năstase îşi exprimă clar, în acest discurs, scopul strategiei PSD pentru alegerile prezidenţiale. Indiferent de candidatul PSD propus pentru Preşedinţia României, se doreşte eliminarea unui al doilea mandat Traian Băsescu. Deoarece Adrian Năstase foloseşte doar numele lui Traian Băsescu, fără nicio referire la partidul din care face parte şi care joacă, de asemenea, un rol important pe scena politică, fiind partidul susţinător al actualului preşedinte, putem conchide că Adrian Năstase realizează un atac la persoană. Justificarea acestui atac este precizată în articol: «actualul mandat al acestuia în fruntea statului este "deja suficient, e deja suprasuficient"». Putem înţelege din declaraţia dată că partidul PSD, al cărui preşedinte este Adrian Năstase, nu a considerat adecvat comportamentul lui Traian Băsescu pe durata mandatului, dar pentru că Adrian Năstase foloseşte doar persoana întâi, putem crede că doar el este deranjat de atitudinea lui Băsescu.
Anticipând faptul că ar putea fi acuzat de subiectivism, Adrian Năstase încearcă să-şi susţină poziţia radicală luată împotriva lui Traian Băsescu: "am vorbit cu foarte multă lume în ţară". Din această afirmaţie putem deduce că în ţară există foarte mulţi susţinători ai opiniei sale, aceea că Traian Băsescu nu ar trebui ales din nou preşedinte. Adrian Năstase comite aici eroarea "cercetările arată că…", dar nu are nicio bază când declară acest lucru, întrucât nu face referire la nici un sondaj de opinie sau la nicio altă cercetare în acest sens. Cu alte cuvinte, însuşi Adrian Năstase a făcut aceste cercetări. Deşi nu este precizat numărul persoanelor care nu-l mai doresc pe Băsescu preşedinte, sau motivul pentru care optează pentru această alegere, Năstase consideră că sintagma "foarte multă lume în ţară" este un argument suficient, nerealizând că ar putea fi acuzat de subiectivism pentru că se foloseşte doar de cei care îi împărtăşesc opinia. La fel de bine, în ţară poate exista foarte multă lume care îl mai doreşte pe Băsescu la preşedinţie.
Urmărindu-şi interesul personal, acela de a-l transforma pe Băsescu într-o persoană indezirabilă, dar fără a fi catalogat subiectiv, Năstase îşi realizează propriul sondaj care poate denatura realitatea, căci nu se bazează pe dovezi concludente.
Se poate ca Năstase să aibă dreptate şi, într-adevăr, să existe foarte multă lume în ţară care să nu-l mai dorească pe Băsescu la preşedinţie, dar acest lucru ar fi doar o coincidenţă fericită. Până la proba contrarie, Năstase dă dovadă de gândire deziderativă crezând că există "foarte multă lume în ţară" cu aceeaşi părere ca a lui. Este într-adevăr plăcut să constaţi că "foarte multă lume" îţi împărtăşeşte opinia, dar asta nu înseamnă că toată populaţia din ţară este de acord cu tine. Folosirea termenului "foarte" este ambiguă în acest context şi nu face decât să ducă la confuzia "toţi/unii" sau chiar la eroarea unei generalizări pripite.

«ATAC. Geoană, Iliescu, Năstase şi Diaconescu au criticat puterea de dreapta
RAPORT ● Părerea lui Iliescu despre guvernarea de dreapta
Preşedinte-cacealma. Starletă aflată la final de carieră. Guvern şchiop şi ciung. Sunt etichete pe care liderii PSD le-au aplicat şefului statului şi Executivului condus de Călin Popescu Tăriceanu ieri, la prezentarea raportului "1.200 de zile de haos în România – Putere fără guvernare".
"Principalul factor perturbator este Traian Băsescu, care este un fel de Don Quijote cu Rosinanta sa, care este PD-L, şi se luptă cu morile de vânt şi din ţară, şi din afara ei", l-a caracterizat preşedintele social-democraţilor, Ion Iliescu, pe şeful statului, reluând teoria că, în timp ce PSD poate găsi "platforme comune" cu PNL, PD-L este un partid fără "fizionomie", definit de o "demagogie populistă". Preşedintele Consiliului Naţional, Adrian Năstase, l-a atacat şi el pe Traian Băsescu, spunând că nu a fost niciodată preşedintele României şi că este doar preşedintele PD. "Traian Băsescu ne-a arătat la Cotroceni că postul este vacant. Este grav, pentru că, în loc de echilibru politic, avem parte de mesaje de genul «Şo pe ei, pe parlamentari»",a acuzat Năstase.
"PREŞEDINTE-CACEALMA". Liderul PSD, Mircea Geoană, a menţinut atacul şi l-a numit pe şeful statului drept un "preşedinte-cacealma". "A fost într-adevăr un preşedinte jucător, dar într-un singur domeniu, pentru PD. Pentru restul României a fost un preşedinte-cacealma. (...) În loc să conducă ţara, Traian Băsescu organizează porţi deschise ca o starletă aflată la final de carieră", a spus Geoană, continuând, la fel de plastic, să acuze Guvernul că este "şchiop, dar şi ciung" pentru că "nu are decât mână de luat, şi nu de dat". "România este ca un Citroen condus de un şofer incompetent, fără direcţie şi fără frâne şi al cărui instructor de şofaj seamănă mai degrabă cu cetăţeanul turmentat", a arătat liderul PSD. Năstase a acuzat şi el actuala guvernare că este una "pe datorie, cu nenumărate carii care mănâncă şi distrug ceea ce s-a construit cu trudă de-a lungul anilor", în timp ce vicepreşedintele Cristian Diaconescu a criticat lipsa de profesionalism şi aroganţa în ceea ce priveşte sistemul juridic şi politica externă.» http://www.jurnalul.ro/articole/125009/basescu-si-pd-l:-don-quijote-si-rosinanta


Aşa cum precizează şi începutul articolului, Geoană, Iliescu, Năstase şi Diaconescu realizează atacuri la persoana preşedintelui Traian Băsescu.
Voi începe să analizez declaraţiile acestora în ordinea în care acestea apar în articol, ocupându-mă în primul rând de declaraţia lui Ion Iliescu: "Principalul factor perturbator este Traian Băsescu, care este un fel de Don Quijote cu Rosinanta sa, care este PD-L, şi se luptă cu morile de vânt şi din ţară, şi din afara ei". Iliescu se foloseşte de o slabă analogie pentru a crea o imagine caricaturală partidului PD-L, dar şi lui Traian Băsescu, invocând celebrul personaj al lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha, dar şi pe firava iapă a acestuia, Rosinanta. El evocă, în cadrul acestui atac, una dintre cele mai celebre scene ale literaturii universale, aceea a luptei lui Don Quijote cu morile de vânt, scenă cu numeroase interpretări în cadrul criticii literare. Am ţinut să fac această precizare pentru a arăta că, şi analogia realizată de Iliescu este deschisă la numeroase interpretări.
Deoarece, acesta nu-şi exprimă propria interpretare în legătură cu scena şi personajele evocate, atacul său devine ambiguu căci, se poate transforma chiar într-o laudă. Există numeroşi cititori ai romanului lui Cervantes care văd în Don Quijote un erou, în Rosinanta un prieten de încredere, iar în celebra luptă cu morile de vânt o luptă cu himerele. Dacă am folosi această interpretare, Băsescu ar fi un erou, care ajutat de PD-L poate înfrânge "himerele" din politica internă şi externă.
În continuare, articolul redă concluzia la care ajunge Ion Iliescu după ce reia teoria conform căreia , «în timp ce PSD poate găsi "platforme comune" cu PNL, PD-L este un partid fără "fizionomie"». Concluzia acestuia este aceea că partidul PD-L este «definit de o "demagogie populistă"». Cu ajutorul programului Araucaria, am redat schema argumentativă a acestei declaraţii. Dacă urmărim schema, observăm cum Iliescu realizează eroarea generalizării pripite, atunci când foloseşte partidul PSD drept model pentru toate partidele politice. Pornind de la premisa că «PSD poate găsi "platforme comune" cu PNL», se ajunge la o primă concluzie exprimată de Iliescu - «PD-L este un partid fără "fizionomie"». Pentru a ajunge în acest punct trebuie să urmăm logica folosită de Iliescu. Dacă partidul PSD poate găsi "platforme comune" cu partidul PNL, atunci premisa suprimată a argumentului ar fi aceea că Partidul PSD este un partid cu "fizionomie".

Eroarea generalizării pripite este subînţelesă în concluzia neexprimată Partidele cu "fizionomie" îşi găsesc "platforme comune" cu alte partide.
Dacă PD-L nu poate găsi "platforme comune" cu alte partide, atunci ajungem la ceea ce concluzionează, într-o primă instanţă, Iliescu: PD-L este un partid fără "fizionomie". Pentru a se ajunge la concluzia finală, PD-L este definit de o "demagogie populistă", se comite din nou eroarea generalizării pripite. PD-L este un partid fără "fizionomie" devine premisă minoră în acest ultim argument, al cărui concluzie este PD-L este definit de o "demagogie populistă". Premisa acestui argument nu poate fi decât Partidele fără "fizionomie" sunt definite de o "demagogie populistă", premisă ce încorporează cea de-a doua eroare a generalizării pripite.
Trecând la atacul lui Adrian Năstase, "Traian Băsescu ne-a arătat la Cotroceni că postul este vacant. Este grav, pentru că, în loc de echilibru politic, avem parte de mesaje de genul «Şo pe ei, pe parlamentari»", observăm eroarea gândirii în alb-negru. Năstase încadrează comportamentul politic al lui Băsescu între două poziţii extreme, prima fiind aceea a realizării unui echilibru politic şi cea de-a doua a instigării la conflicte. În cazul de faţă, această eroare duce la un argument circular care poate fi exprimat după cum urmează: Traian Băsescu nu a realizat un echilibru politic pentru că instiga cu mesaje de genul «Şo pe ei, pe parlamentari». Traian Băsescu instiga cu mesaje de genul «Şo pe ei, pe parlamentari» pentru a nu realiza un echilibru politic.
Unii ascultători pot fi influenţaţi de această declaraţie şi pot prelua o atitudine ostilă faţă de Băsescu, dar adoptând această atitudine, vor omite, ca şi Adrian Năstase, că Traian Băsescu poate instiga, fără a produce un dezechilibru politic.
Observăm şi în cazul acuzaţiilor lui Mircea Geoană folosirea aceloraşi erori, eroarea gândirii în alb-negru - "În loc să conducă ţara, Traian Băsescu organizează porţi deschise ca o starletă aflată la final de carieră" – şi slaba analogie - "România este ca un Citroen condus de un şofer incompetent, fără direcţie şi fără frâne şi al cărui instructor de şofaj seamănă mai degrabă cu cetăţeanul turmentat".

«PLD solicită demisia Guvernului Tăriceanu II până luni, în caz contrar urmând să iniţieze moţiunea de cenzură "Guvernul Tăriceanu - guvern corupt şi incompetent", a anunţat, vineri, liderul partidului, Theodor Stolojan. Liderul PLD, Theodor Stolojan, a prezentat, vineri, după Delegaţia Permanentă a partidului, o Rezoluţie adoptată în cadrul forului de conducere, prin care se solicită demisia, în trei zile, a Guvernului Tăriceanu II, în caz contrar PLD urmând să demareze demersurile pentru iniţierea unei moţiuni de cenzură, împreună cu Partidul Democrat. "Cerem Guvernului Tăriceanu să îşi dea urgent demisia, asumându-şi întreaga răspundere politică pentru numirea şi susţinerea în funcţie a fostului ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remeş, şi a celorlalţi miniştri, asupra cărora planează grave acuzaţii de corupţie", se arată în Rezoluţia adoptată de Delegaţia Permanentă a PLD. În cazul în care, până luni, Guvernul nu demisionează, Theodor Stolojan a anunţat că PLD "demarează acţiunea de iniţiere a moţiunii de cenzură «Guvernul Tăriceanu - guvern corupt şi incompetent»", în acest sens formaţiunea urmând să înceapă discuţii cu toţi parlamentarii care susţin lupta împotriva corupţiei, indiferent din ce partid fac parte.» http://www.mediafax.ro/politic/pld-guvernul-demisioneze-pana-luni-initiem-motiune-cenzura.html?1687;953713

Partidul PLD, al cărui lider este Theodor Stolojan, pune Guvernul Tăriceanu în faţa unei false dihotomii sau a unei false dileme. Dacă guvernul nu acceptă să-şi dea demisia în condiţia sugerată de PLD, adică "asumându-şi întreaga răspundere politică pentru numirea şi susţinerea în funcţie a fostului ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remeş, şi a celorlalţi miniştri, asupra cărora planează grave acuzaţii de corupţie", atunci partidul PLD iniţiază moţiunea de cenzură. Stolojan prezintă cazul într-o manieră care nu poate duce decât la două concluzii posibile. Pentru că în orice situaţie există mai multe alternative, declaraţia lui Stolojan devine o formă de sofistică, căci el introduce deliberat falsa dihotomie. Scopul său este de a constrânge Guvernul Tăriceanu să demisioneze.