Zig-zag

A sări de la o temă la alta într-o discuţie pentru a te apăra împotriva criticii. Este strâns legat de schimbarea subiectului şi de tehnica răspunsului politicianului. Totuşi, în timp ce schimbarea subiectului implică schimbarea esenţei discuţiei, iar răspunsul politicianului este de fapt doar o formă de irelevanţă, zig-zagul implică saltul de la un subiect la altul, în general de la un subiect relevant la alt subiect relevant. Acest lucru poate fi foarte frustrant într-o discuţie, pentru că cei ce fac zig-zag nu se opresc niciodată îndeajuns asupra unui subiect, pentru a nu putea fi criticaţi; tocmai când vrei să-ţi expui obiecţiile, ei au trecut deja la altceva. Acest lucru poate fi folosit ca o formă de retorică, pentru a evita criticile şi deci pentru a face respectivul punct de vedere mai persuasiv; totuşi, deseori se datorează doar superficialităţii şi lipsei de energie intelectuală pentru a urmări o discuţie până la capăt.

Warburton, Nigel - "Cum să gândim corect şi eficient",
Editura Trei, 1996, pag.163

Validitate

Calitatea de a conserva adevărul a argumentelor deductive bune. Argumentele valide garantează concluzii adevărate, cu condiţia ca premisele lor să fie adevărate. Argumentele valide cu una sau mai multe premise false nu garantează totuşi concluzii adevărate: pot avea concluzii adevărate, dar nu putem fi siguri de asta numai pe baza validităţii lor. Validitatea nu trebuie confundată cu adevărul. Validitatea este totdeauna o calitate a structurii argumentelor; enunţurile sunt adevărate sau false. Argumentele nu pot fi vreodată adevărate sau false, şi nici enunţurile nu pot fi valide sau nevalide. Numai argumentele deductive pot fi valide sau nevalide.
Forma acestui argument este:
Dacă p, atunci q.
p
Prin urmare q.

Formele de argument nevalide sunt numite erori formale.

Warburton, Nigel - "Cum să gândim corect şi eficient",
Editura Trei, 1996, pag.160-161

Vaguitate

Lipsa de claritate. Vaguitatea nu trebuie confundată cu ambiguitatea, care apare atunci când un cuvânt sau o expresie au două sau mai multe sensuri posibile. Vaguitatea este întotdeauna relativă la context: ceea ce este vag într-un context ar putea fi clar în altul.
Vaguitatea este un obstacol în calea comunicării eficiente. Uneori oamenii care vor să evite să se angajeze într-o anumită acţiune folosesc vaguitatea ca pe un truc.

Warburton, Nigel - "Cum să gândim corect şi eficient",
Editura Trei, 1996, pag.159

Sofistică

Etalare a inteligentei, prin care nu se respecta principiile rationarii corecte, ci se introduc concluzii improbabile sub fatada unor argumente fictive. Este un termen cuprinzator pentru o intreaga serie de tehnici dubioase, inclusiv petitio principii, argumente circulare, echivocatie, erori formale si neformale, falsa profunzime si retorica.
Sofistii erau profesori in Grecia antica, despre care se presupune ca ii invatau pe discipoli cum sa castige disputele prin orice mijloace; se presupune ca erau mai interesati sa-i invete modalitati de a reusi in viata decat modalitati de descoperire a adevarului. Indiferent daca sofistii reali erau sau nu atat de lipsiti de scrupule cum s-a lasat sa se creada (poate fi un caz de eroare genetica), folosirea moderna a termenului "sofistica" este totdeauna peiorativa si, de obicei, sugereaza ca vorbitorul este un sarlatan care este constient de neajunsurile argumentelor sale.

Warburton, Nigel - "Cum sa gandim corect si eficient",
Editura Trei, 1996, pag.150-151

Strategia consecinţelor absurde

A dovedi că un punct de vedere este fals sau cel puţin de nesusţinut, arătând că dacă ar fi adevărat ar conduce la consecinţe absurde. Este numită uneori reductio ad absurdum. Aceasta este o metodă obişnuită şi foarte eficace de respingere a unui punct de vedere.
O problemă a folosirii strategiei consecinţelor absurde este ca în mod obişnuit nu avem un criteriu pentru absurditate; ce este absurd pentru o persoana este ceva de bun simţ pentru alta. Nu e uşor de demonstrat absurditatea unui punct de vedere, în afară de cazul în care acesta implică o contradicţie. Cu toate astea, dacă un punct de vedere are consecinţe evident absurde, avem bune temeiuri pentru a-l respinge.

Warburton, Nigel - "Cum să gândim corect şi eficient",
Editura Trei, 1996, pag.151-152

Strategia Humpty Dumpty

A da un înţeles particular cuvintelor în folosirea lor obişnuită. Numele vine de la personajul Humpty Dumpty din Prin oglindă a lui Lewis Carroll. Când Alice îl întreabă pe Humpty Dumpty ce înţelege prin "glorie", el răspunde "Înţeleg că este un bun argument knock-out pentru tine!". Alice protestează că nu este acesta sensul "gloriei". "Când eu folosesc un cuvânt", răspunde Humpty Dumpty pe un ton dispreţuitor, "el înseamnă exact ceea ce vreau eu să însemne - nici mai mult, nici mai puţin."
Aceasta este o definţie stipulativă destul de bizară, însa o strategie Humpty Dumpty mai puţin izbitoare poate crea confuzie şi neînţelegeri, mai ales când nu se stipulează explicit în ce sens este luat cuvântul respectiv.
Termenul "strategie Humpty Dumpty" ar trebui rezervat pentru cazuri extreme de definiţii stipulative şi sensuri idiosincratice ale cuvintelor din uzul comun. A eticheta modul în care o persoană foloseşte limbajul ca fiind în genul Humpty Dumpty înseamnă a-l considera confuz. Cuvintele au un sens pentru toată lumea, iar a nu lua în considerare acest lucru creează confuzie şi ambiguitate.

Warburton, Nigel - "Cum să gândim corect şi eficient",
Editura Trei, 1996, pag.152-153

Supoziţie

Premisă asumată în sprijinul argumentului, dar nu în mod necesar crezută; uneori cunoscută ca presupoziţie. Supoziţiile, spre deosebire de aserţiuni, nu sunt considerate adevărate; mai degrabă sunt instrumente pentru descoperirea adevărului.

Warburton, Nigel - "Cum să gândim corect şi eficient",
Editura Trei, 1996, pag.153